Ia o sapa.Crapa-ma.In mii de bucati.Curata-ma de piele,gaureste-ma,trece-ti gloantele prin mine,lasa-ma doar hartie arsa.Elibereaza-ma de sub mormanul de beton,sufla-mi spiritul ce-mi arde in plamani.Da-mi drumul,lasa-ma sa cad in frica.Nu ma prinde,nu ma opri.Ma doare dar inca alerg.Doare,inca fuge pamantul.Opreste-l.Acum taie-ma in fasii.
Mi-e frica de foc,de ce e in mine.Sunt lut,sunt prinsa in lut.Captiva intr-o incercare.Intr-o imitatie de normalitate.Prea mult foc ma crapa,am scaparari de fulger intre degete,imi scapa si incerc sa-l prind.Sa ma aprind cu totul.Asa ca,te rog,crapa lutul.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Remarcabil text, draga mea. As vrea sa pot sa te fac sa simti bucuria si mandria mea ca scrii din nou. Esti una din putinele bucati de intensitate si fermitate in acest derizoriu continuu, iti tot spun asta, iti tot spun, ar trebui sa ma opresc din a repeta lucruri, ar trebui sa gasesc noi modalitati de a te lauda, stiu.
Post a Comment