Sunday, November 2, 2008

dexter.itate

There's a big bad wolf in each and every one of us.

Al meu are dinti tociti,parul ars pe spate si bataturi il loc de pernite.Al meu e obosit si flamand,mereu flamand.Abia asteapta sa-si infiga dintii in urmatoarea oaie pierduta de turma...

Dar ce spun eu?Un lup nu se joaca cu mancarea,un lup ataca doar din necesitate.E direct si precis,iar al meu nu e.Al meu a si orbit de ceva vreme.Ataca prazi mari,greu de prins,le alearga,le haituieste pana aproape lesina ca mai apoi sa ia o singura muscatura,din gat.Ii mananca suflul prazii,si apoi se satura.Isi cere scuze,si chiar crede ce spune.Chiar era macinat de foame,nu intelege de ce nu-i mai trebuie,regreta ca s-a lacomit.E ca un crocodil batran de fapt.Ce animal ciudat...

Vedeti voi,lupului meu ii place sa se joace.A crescut printre pisici.Pisicile i-au smuls parul,i-au rupt coada,l-au parjolit,iar lupul meu nu a inteles de ce l-au napastuit asa.A fost infectat,degeaba a fugit.

Ultima data cand a muscat,a muscat din mine.Victima propriului lup.Am incercat sa-l opresc sa mai atace,iar acum nu mai am voce...Oricum toti suntem victime,toti purtam ranile facute de prorii demoni.Depinde cat de bine si-i ascunde fiecare.Eu imi port taieturile la vedere,in tacere,or sa se usuce.

Cat despre lup...E flamand.

No comments: