Un mod de a multumi

Ma uit la data ultimului post si vad 19.Ma uit in buletin si vad 17.11.1989.De trei ori 19 pentru ca acesta e numarul de ani (pe)trecuti de cand am hotarat ca sunt pregatita sa ma eliberez din stransoarea calda a mamei si sa respir un aer comun cu al celor ce au trecut si au ramas in anii mei,care m-au ajutat sa scriu acesti ani in buletin intr-un mod atat de spectaculos.Toti cei care m-au hranit cu bucati din ei,toti cei carora le-am acordat bucati din mine,toti cei care m-au invatat sa tin creionul in mana in modul in care il tin acum.

171119.89.19.infinit.1
Atatea motive am sa va multumesc.Pentru frumos,pentru idealuri,pentru vise,pentru carti,pentru numere,pentru schimbari,pentru credinta,pentru florile de mucigai,pentru durere,pentru viata,pentru moarte,pentru nopti si lumina.

La 18 am inceput un nou ciclu,care acum continua in forta.M-am eliberat din stransoarea confortabila a propriei case,propriei familii,propriilor temeri,propriei cutii m-am aruncat in frig alaturi de voi si am simtit din nou intregul de parca ar fi fost prima data.Sunt ca si nou nascuta si acesta e primul an din viata mea in care incep sa vorbesc.Sa deschid gura si sa las nu doar aer sa iasa ci ganduri si emotii,sa fac loc altor ganduri si emotii sa ma patrunda.

Multumirile mele pot parea mici nimicuri,dar sunt modul meu de a da inapoi ceea ce voi mi-ati dat pana acum.

Torturi Diplomate

Pana in ce punct mergi cu diplomatia?Si in ce punct e vorba doar de lasitate?Cat timp e bine sa taci si sa dai din cap si cand e bine sa iti spui punctul de vedere?
Sau,mai bine zis,cand e cazul sa nu mai menajezi punctul celuilalt de vedere si sa il exprimi pe al tau?Asa cum e el-ingenios sau ridicol,bine argumentat sau pur si simplu,pur de fapt,nu simplu.Pur,proaspat,crud.Cand e cazul sa te lasi dominat de sentimente,sa te lasi dominat de ceea ce gandesti cu adevarat?Fara frica de a fi penibil,fara frica de a rani.Sa arati cine esti de fapt.

E vreodata cazul sa faci asta?Care sunt marile riscuri?Sa spui ceva stupid,sa fii ranit de reactie,sa nu mai ai ocazia de a spune ce crezi cu alta ocazie?Cat de stupid poate fi ceva ce ardea de nerabdarea de a erupe?E mai dureros sa calci cu gentilete pe aceeasi basica supuroasa sau sa o spargi dintr-odata?Si ce pierdea Gallileo daca nu isi tinea gura si urla "eppur si muove!".De murit oricum a murit in conditii nedemne.Ce alegi-sa fii ars pe rug pentru ceea ce simti si crezi,sau sa traiesti incarcerat in propriile temeri?

Nu ma pot hotari cum imi e mai greu sa traiesc.Ce ma apasa mai tare pe umeri.Atlas sau Prometeu?Cari pe umeri cerul propriilor decizii sau iti tradezi eul ca mai apoi sa spui ca tu de fapt asteptai o cauza mai nobila?

Imbratisare

De-as fi un trandafir pe un asteroid,n-as recunoaste in veci ca am nevoie de un clopot de sticla seara ca sa nu ma inghete frigul.As privi semet in jur la pamantul sterp,la vulcanii bine curatati,m-as mandri cu micii mei ghimpi.

Dar sunt un copil,nu un trandafir.Imi intind bratele si vad ca sunt lipite de trup,imi intind sufletul si vad cum ar vrea sa cuprinda tot.Si o sa recunosc ca am nevoie de imbratisarea coconului tau macar o vreme,pana cresc.Ba nu,nu o vreme,ci pana simtim amandoi ca ne-am intins aripile cat putem de mult,ca nu mai e decat piele si nicio tresarire ramasa din acel cocon.

Jur ca nu m-as sufoca in stransoarea ta,o simt si o stiu si de-aia o caut.O cladesc din muguri si licurici,ii recreez caldura din aburii respiratiei precum fetita cu chibriturile,o recreez pana o voi simti din nou.Am nevoie de ea,nu cum am avut nevoie de altele,nu e dependenta,e o simbioza care ma hraneste si ma ajuta sa devin o sfera,sa ofer totul,sa iti ofer totul,tot ce imi dai in schimb.

liquid colours

Tin strans in palma un cub de elastic,o guma cu care as putea sa-mi sterg gustul tau din minte,dintre circumvolutiuni.O dezmierd cu buzele,ii simt parfumul dulceag de uitare,dar inca nu o inghit.Inca ma plimb printre oglinzi,prin Tara Minunilor,inca mai sar prin balti fara frica sa ma ud,inca mai ating cerul cu degetele.Si nu e vina ta,dar te-ai contopit cu firimiturile acelea de scortisoara care-mi explodeaza printre papile,te-ai facut bulgare de foc si m-ai inghitit in avalansa ce-a trezit-o strigatul tau in mine.E totul atat de nou cand privesc cum ard,depaseste orice foc de artificii,orice febra.Si nu e vina ta,dar chiar nu vreau sa adorm totul,sa vand si Iad si Rai pentru purgatoriu...

The Cat in the Hat

Curiosity killed the cat,didn't it?I'd like to see how it is to die of this curiosity and just catch a glance of stearing the present in the eyes,but the problem with dying in my case is knowing that it's gonna be for a worthy cause.The problem with the present is it keeps slipping from my hands,between my fingers.I don't want to believe it's just ashes of the past,I need to see it.

I can't read foreheads,nor can I break down this wall.But I'm still trying.Not fighting windmills and dragons,but fears and illussions,my own holly grail search.

fear and fire

Ia o sapa.Crapa-ma.In mii de bucati.Curata-ma de piele,gaureste-ma,trece-ti gloantele prin mine,lasa-ma doar hartie arsa.Elibereaza-ma de sub mormanul de beton,sufla-mi spiritul ce-mi arde in plamani.Da-mi drumul,lasa-ma sa cad in frica.Nu ma prinde,nu ma opri.Ma doare dar inca alerg.Doare,inca fuge pamantul.Opreste-l.Acum taie-ma in fasii.

Mi-e frica de foc,de ce e in mine.Sunt lut,sunt prinsa in lut.Captiva intr-o incercare.Intr-o imitatie de normalitate.Prea mult foc ma crapa,am scaparari de fulger intre degete,imi scapa si incerc sa-l prind.Sa ma aprind cu totul.Asa ca,te rog,crapa lutul.

FIGHT

I'd walk naked all the way to your point of view just to hear you breathe a different air than me.Not even then would I stop.Just make it invisible to the eye of the unprepared.

dexter.itate

There's a big bad wolf in each and every one of us.

Al meu are dinti tociti,parul ars pe spate si bataturi il loc de pernite.Al meu e obosit si flamand,mereu flamand.Abia asteapta sa-si infiga dintii in urmatoarea oaie pierduta de turma...

Dar ce spun eu?Un lup nu se joaca cu mancarea,un lup ataca doar din necesitate.E direct si precis,iar al meu nu e.Al meu a si orbit de ceva vreme.Ataca prazi mari,greu de prins,le alearga,le haituieste pana aproape lesina ca mai apoi sa ia o singura muscatura,din gat.Ii mananca suflul prazii,si apoi se satura.Isi cere scuze,si chiar crede ce spune.Chiar era macinat de foame,nu intelege de ce nu-i mai trebuie,regreta ca s-a lacomit.E ca un crocodil batran de fapt.Ce animal ciudat...

Vedeti voi,lupului meu ii place sa se joace.A crescut printre pisici.Pisicile i-au smuls parul,i-au rupt coada,l-au parjolit,iar lupul meu nu a inteles de ce l-au napastuit asa.A fost infectat,degeaba a fugit.

Ultima data cand a muscat,a muscat din mine.Victima propriului lup.Am incercat sa-l opresc sa mai atace,iar acum nu mai am voce...Oricum toti suntem victime,toti purtam ranile facute de prorii demoni.Depinde cat de bine si-i ascunde fiecare.Eu imi port taieturile la vedere,in tacere,or sa se usuce.

Cat despre lup...E flamand.