Ia-ma de mana si spune-mi eu. Banal Azi

Ia-ma. Mi te dau. Complet. In toata intinderea pielii mele. Numai pentru a-ti spune la sfarsit cat contezi. Cat insemni. Cuvinte banale. Astazi. In ziua de azi. Dar esti prima jucarie. Nu doar, nu numai. Esti jucaria. Esti primul. Poate ultimul joc. Esti tot. Alt cuvant banal astazi. Dar eu nu sunt azi. Noi nu suntem astazi. Noi suntem dincolo. Esti primul zbor. Primul cer. Primul nor cu puf. Primul univers. Primul, alt cuvant banal astazi. Dar noi nu suntem astazi, noi suntem dincolo. Tu si eu, implicit. Eu prin tu, tu prin eu. Umarul tau si ochii mei, lacrimile mele ( cuvinte banale astazi, precum bananele dupa ’90) tresaririle tale. Cearsafurile, camerele, intunericul si luminile. Banale astazi dar sunt dincolo. Acum pleaca. Fumez tigara dupa tigara si beau gura dupa gura si ma prefac asa cum prefac zi dupa zi in lumina. Ia-le. Ia-ma pentru ca inca nu m-ai avut desi deja m-ai fi putut avea.

degeaba e povestea mea. povestea mea e degeaba

E tarziu. E tirziu. Si tot degeaba. E povestea mea; probabil numai, doar, decat a mea. As intreba a mia oara ce altceva conteaza daca, de fapt, nu ai conta chiar tu. Pentru mine si povestea mea. Fara acea scanteie totul ar fii doar, decat, numai nisip. Si praf, ierburi, aburi. Dar asa e ceva. E om. E carne. Sunt ape, rauri si lacuri si punti inecate si cladite. Esti tu. Doar, numai, decat tu. E inexplicabil desi palpabil, e dincolo de cuvinte desi poate exprimabil. E dincolo de vizibil desi real. Precum aerul, sec suna, stiu, dar cati pot intelege? Nu conteaza numarul si cantitate. As fii fericita daca s-ar putea simti, traduce in cantitate. Ar fii frumos,estetic, poetic. Uneori ar atinge acea limita in care ar deveni pragmatic. De bun simt. Decent. Cotidian. Si chiar ar fi ceva. Aceasta absenta a unicitatii, aceasta generalizare, universalizare a intensitatii. Dar nu pare a fi. A fi. Verb infinitiv. Esenta. Nu e. Din pacate (mortale sau vitale)
Probabil, invariabil, incomensurabil. Infinitiv.

Litere si constelatiile pielii

Cuvintele-s un fel de usa scorojita sau mai degraba clante prea des folosite.Sternocleidomastotidianul, spre exempu; Fiecare medic il stie.Fiecare om il are.mai ales tu.Dar nici al tau nu-i deosebit.Ti l-a simtit perna si apa marii si vantul, poate ploaia si nu vreau sa ma mai gandesc ce si cine inainte sa-l smulg pe-al meu.L-au vazut, deci il stiu.Nu mai poate a-mi apartina.

M-as face explorator numai pentru a gasi o luna pe cerul pielii tale.S-o botez Ion de la iubire si s-o las sa pluteasca spre vesnicul Cancer.Constelatia, adica.

"tu" e o clanta uleioasa.Nu stiu de unde s-o apuc cand vreau sa te chem.Mi-e frica sa nu cumva sa-l folosesc gresit si sa nu-mi raspunzi.Ca-n "tulpina", de exemplu.

Degeaba am plantat atatea radacini.Au crescut frumos dar nu le pot compara cu tine.Ele nu ma pot aseza pe ganduri si nici nu spun daca se gandesc la mine.Tu in schimb indeplinesti cel putin una din cele doua conditii.

O sa cresc mare si frunzoasa si atunci voi scrie un alfabet doar al nostru.