E tarziu. E tirziu. Si tot degeaba. E povestea mea; probabil numai, doar, decat a mea. As intreba a mia oara ce altceva conteaza daca, de fapt, nu ai conta chiar tu. Pentru mine si povestea mea. Fara acea scanteie totul ar fii doar, decat, numai nisip. Si praf, ierburi, aburi. Dar asa e ceva. E om. E carne. Sunt ape, rauri si lacuri si punti inecate si cladite. Esti tu. Doar, numai, decat tu. E inexplicabil desi palpabil, e dincolo de cuvinte desi poate exprimabil. E dincolo de vizibil desi real. Precum aerul, sec suna, stiu, dar cati pot intelege? Nu conteaza numarul si cantitate. As fii fericita daca s-ar putea simti, traduce in cantitate. Ar fii frumos,estetic, poetic. Uneori ar atinge acea limita in care ar deveni pragmatic. De bun simt. Decent. Cotidian. Si chiar ar fi ceva. Aceasta absenta a unicitatii, aceasta generalizare, universalizare a intensitatii. Dar nu pare a fi. A fi. Verb infinitiv. Esenta. Nu e. Din pacate (mortale sau vitale)
Probabil, invariabil, incomensurabil. Infinitiv.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
http://www.iep.utm.edu/apriori/
Post a Comment