invisible city

orasul e o ruina pusa la conservat,o entitate strabatuta de mii de paraziti umani ce ii rideaza pielea din beton si sticla;abia mai respira prin porii de ciment,sufocandu-se ocazional cu ceata veninoasa ce i-a cuprins plamanii.unde sa te ascunzi intr-o lume din noro si umbre?oriunde,dar zgomotul te va inghiti si pe tine ca pe orice alt fluture de nisip,nu iarta niciun licar de gand independent.

today I feel like:blue foundation

vis no.872426

Tremuram amandoi imbratisati pe o banchiza,dar nu de frig ci de viata care ne pulseaza prin vene.gustam din aerul rece de parca a fi prima respiratie pe care o luam din aceasta lume noua,careia doar noi doi apartinem,ca doi nou-nascuti avizi de a cunoaste secretele pielii celuilalt.iti stiu fiecare trasatura,fiecare fir din barba-ti tanara mi-e cunoscut,si totusi cu fiecare clipire imi pari nou si te-as reciti de mii de ori.in bratele tale sunt doar un copil,binele il regasesc mereu la tine in brate,aici e mereu primavara.

traped

se simtea prins intr'o capcana transparenta,de parca ar fi picat intr;un univers gresit,nepotrivit pentru el si neprimitor pentru dorintele sale.adesea simtea cum o punga elastica i se strangea progresiv peste cap,presandu'i oasele craniene si astupandu'i ermetic orificiile oto-rino-faringiene,precum un asasin profesionist,platit sa'l torturez inainte de a'l distruge.asa resimtea prezenta familiei,iubitei,prietenilor,pisicii,colegilor de munca,strainilor de pe strada,practic a tuturor celor care ii traversau viata in acel moment,iar el,el era gura pungii care se strangea incet,cea mai importanta componenta a intrumentului de tortura,pentru ca permitea si uneori incuraja existenta situatiilor chinuitoare.nu se considera masochist;era mare amator de arta de orice fel si forma-carti,tablouri,fotografii,piese de teatru,filme,toate ii trezeau interesul,pe toate le consuma folosind cantitati enorme de lichid inter-neuronal pe post de suc gastric si argumenta astfel absenta masochismului,considera ca un om care iubeste frumosul nu s'ar supune in mod voit suferintei,ceea ce nu intelegea el e ca iubirea e cea mai des folosita scuza a masochistilor...

entitati

as vrea sa traiesc vesnic prinsa intr'un vers dintr'o poezie compusa de rasuflarile noastre,dar realitatea nu'i in metru iambic,si n'are nici vers liber,nici pe departe.as vrea sa topesc departarea cu un sarut,dar kilometrii nu pot fi stersi cu guma,si nici bataile de inima vindecate cu putina saliva,precum un deget taiat in joaca.tot ce as vrea sa cer e sa'mi creezi un colt in aceasta realitate,in aceasta lume prafuita,un colt in care sa nu fie decat lumina si caldura,sa nu patrunda frigul...nu am vreun talent ascuns la modelarea cuvintelor,mereu vor fi doar piatra in mana mea;dar in timp ce in jur toti arunca,eu voi construi-vise si crampeie de dorinta-adevarate cetati in care lumea sa poata lovi cu gheata de orbire si foc de inconstienta si sa nu ne poata darama.nu voi reusi sa'mi falsific talentul,nicio pecete regala n'o sa faca penita mea sa zboare pe nori,dar daca ritmul meu iti vibreaza printre celule,am tot ce mi'am dorit de la aceste randuri.

sentiment ruginiu

ma asez la radacina unui copac,pe pamantul umed,mirosind a mucegai si trag in piept aerul condimentat de ploaie,praf si monoxidul de carbon din tigara care o tin in mana usor inghetata.gandurile nu'mi mai zumzaie cum faceau in timpul verii,ci scartaie monoton,in ritmul impus de anotimpul care mi'a cotropit viata de cateva zile.scoala,bac,meditatii,carti,insomnii,admitere,desene...ce lipseste din toaa povestea?din punctul meu de vedere nimic.septembrie e exact cum mi'as dori sa fie,o luna linistita si rece.doar ca pentru un moment am fost tentata sa spun ca lipsesti tocmai tu.doar ca nu esti un ceva care lipseste,ci o omisiune care am facut'o in mod intentionat.tu esti acelasi din ultimul entry,o entitate fara nume,fara umbra,o colectie de amintiri ale unor trairi ingropate sub vraful de nopti in care am inlocuit somnul cu activitatii mai animante.

de zambit nu mai zambesc de mult.am inlocuit pe rand incretitura aia a buzelor cu raza de soare lenese si mai nou cu frunze care au abandonat seva pentru a imbraca o colectie constand in culori solare care parca fac in ciuda mortii care le'a cuprins.sentimentele au devenit o optiune secundara,nu mai sunt ce erau candva,mai nou am adoptat egoismul ca haina de zi cu zi.chiar ti'ai permite sa spui ca sunt rece daca nu ai stii cu cata pasiune imi traiesc viata si greselile.iti permiti chiar sa imi judeci deciziile si sa tragi concluzii,si cine sunt eu sa iti neg acest drept de a'ti folosi ratiunea in acest mod primar si simplist?si eu imi permit sa judec zilele si clipele,atat ale mele cat si ale altora,nu sunt ipocrita.cat timp nu'mi ceri sa SIMT iti permit orice.

nu,nu ti se pare,astea's doar ganduri razlete si aleatorii,si da,esti prezent printre conexiunele mele axoniale,nu te umfla in pene inutil.e (im)perfect inevitabil,doar sunt un rezultat al unei sume de decizii anterior asumate,rezultatul unor diferente create de timp ca niste riduri pe eul meu,devenit atat de impersonal datorita acestor inecuatii sentimentale.

nimic nu se pierde,totul se transforma

stupidly enough,candva ai fost un abur care mi'a incetsoshat mintea,ca mai apoi sa te transformi in condens sarat ce mi'a inundat privirea.tu de fapt mereu ai fost gheata ce'mi ingheta memoria,dar sub atingerea ta pielea mea lua foc,parca frigea de durere.acum paraseshti incet incet stratul fin al amintirilor,o sa te indepartezi,lasand in urma doar o dara jilava pe care soarele o va usca.in timp.

cook book

vise in loc de faina,saruturi in loc de apa si praf de stele in loc de praf de copt...atractia aia de inceput a fost precum galbenusul de ou,fragil,inconjurat de albus gretos...am pus atatea ingrediente,ca doi copii care au dat buzna in bucataria bunicii,le'am pierdut numarul,le mai simtim doar trecator pe varful limbii aromele nedefinite ca niste umbre de amintiri...am vrut sa creem ceva ce nu puteam intelege...ne'am speriat de scanteile ce s'au aprins din pielea noastra,ne'am patat cu compozitie toate amintirile.s'a inchegat greu,ne'a obligat sa punem tot mereu cate o bucata din suflet sa intetim focul...s'au ridicat aburi grei,tot universul nostru mirosea soptit a ars,dar parfumul dulce nu putea fi acoperit,se lipise precum mierea de cerul gurilor noastre...coaja a facut o crusta negricioasa,inecacioasa,ne orbea cu gustul ei dur,dar mijlocul inca nu era complet copt...nu am putut sa aruncam,ce cu chef de joaca in ceva serios transformaseram...ai dat fuga la cofetarie,dar prajitura cumparata era doar inecata in frisca,stiam ca n'o sa'ti placa...te'am privit imbufnata cum gusti si ti'am aruncat bucatele de scrum prin par,dar la sfarsitul zilei tot eu am venit sa ti'l descurc.ti se lipise printre fire mirosul vechi de mere fragede care ma chema...dar in privirea ta aluatu'i pus la congelat,e rece si dur,de parca nici nu ar fi fost candva ce a fost,ci altceva ce si'a pierdut din intelesuri si arome...eu nu mai aveam destula forta sa reaprind acel cuptor,mereu am fost prea mica sa ma lupt de una singura cu el.te'am strigat sa ma ajuti,sa vii cu scara de cuvinte ce candva am folosit'o,dar tu nu ai auzit.te mai strig din cand in cand,dar doar in gand.eu inca mai am pofta de prajitura,si tu cand vei termina de adulmecat praful talpilor ce'ti rascoleau mintea,vei vedea ca si tie ti'a ramas imprimat gustul pe papile,pe piele,pe rani...

a trai in formol

trezesti in mine stari febrile,caderi bruste de pe inaltimile orgoliului pana in haurile uitarii de sine,provoci avalanse de resentimente,cu replici acide ce se vor inocente.m'ai prefacut in scalva spunandu'mi k iti sunt stapana,am incercat sa imi recapat libertatea dar mi'ai dat peste mana,tinandu'ma de tine sunt mereu in cadere,mi'ai promis extazul dar imi oferi mereu durere..nu mai stiu sa stau in picioare fara sforile tale,cu care imi tai aripile si otravesti miscarile..am ajuns sa depind de un rau care il credeam a fi bine,am ajuns sa depind de doza zilnica de tine.ma sting rapid,ca un chibrit aruncat in vid,ai uitat toate sperantele care le'ai aprins,ai rupt filele povestii inainte sa'i putem scrie sfarsitul pretins..m'ascund in umbra ta si m'agat de ea cand nimeni nu ma vede intoxicandu'ma cu gandul ca pana la urma te voi avea candva aproape.de la supradoza de lacrimi nu se moare,se ucid doar vise care oricum riscau sa moara prin uitare