sentiment ruginiu

ma asez la radacina unui copac,pe pamantul umed,mirosind a mucegai si trag in piept aerul condimentat de ploaie,praf si monoxidul de carbon din tigara care o tin in mana usor inghetata.gandurile nu'mi mai zumzaie cum faceau in timpul verii,ci scartaie monoton,in ritmul impus de anotimpul care mi'a cotropit viata de cateva zile.scoala,bac,meditatii,carti,insomnii,admitere,desene...ce lipseste din toaa povestea?din punctul meu de vedere nimic.septembrie e exact cum mi'as dori sa fie,o luna linistita si rece.doar ca pentru un moment am fost tentata sa spun ca lipsesti tocmai tu.doar ca nu esti un ceva care lipseste,ci o omisiune care am facut'o in mod intentionat.tu esti acelasi din ultimul entry,o entitate fara nume,fara umbra,o colectie de amintiri ale unor trairi ingropate sub vraful de nopti in care am inlocuit somnul cu activitatii mai animante.

de zambit nu mai zambesc de mult.am inlocuit pe rand incretitura aia a buzelor cu raza de soare lenese si mai nou cu frunze care au abandonat seva pentru a imbraca o colectie constand in culori solare care parca fac in ciuda mortii care le'a cuprins.sentimentele au devenit o optiune secundara,nu mai sunt ce erau candva,mai nou am adoptat egoismul ca haina de zi cu zi.chiar ti'ai permite sa spui ca sunt rece daca nu ai stii cu cata pasiune imi traiesc viata si greselile.iti permiti chiar sa imi judeci deciziile si sa tragi concluzii,si cine sunt eu sa iti neg acest drept de a'ti folosi ratiunea in acest mod primar si simplist?si eu imi permit sa judec zilele si clipele,atat ale mele cat si ale altora,nu sunt ipocrita.cat timp nu'mi ceri sa SIMT iti permit orice.

nu,nu ti se pare,astea's doar ganduri razlete si aleatorii,si da,esti prezent printre conexiunele mele axoniale,nu te umfla in pene inutil.e (im)perfect inevitabil,doar sunt un rezultat al unei sume de decizii anterior asumate,rezultatul unor diferente create de timp ca niste riduri pe eul meu,devenit atat de impersonal datorita acestor inecuatii sentimentale.