bazalt pe epiderma

"abia in momentul in care incepi sa auzi cum ticaie ceasul,realizezi ca nisipul din clepsidra e de fapt praf de diamant."
Cati vulcani au erupt ca tu ai propria clepsidra,nisip topit,nisip lichid si maruntit,negru roditor si alb sclipitor,scaldat de ape azurii,iar tu,ateu ce crezi doar in implozie,tu il transformi in gri anost,pavaj trantit pe drumul tau batatorit de alti trecatori ce s-au privat de-un nume.Ai ales sa calci pe aceleasi urme,cu pantofii tai cu trei numere mai mici decat realitatea ta microscopica,pe urmele unei istorii repetente,sigura si singura,sa nu cumva sa ridici praful,sa nu te ridici nici tu.Macar de ai auzi tanguitul pescarusilor pe aceasta plaja de posibilitati abandonate,caci corbii te-au infricosat mereu,cu siguranta lor baritonala,de poeti medievali.Ai fi fugit cand le auzeai ecoul,dar mai speriat esti de proprii tai pasi,ti-ai face mai degraba manta din propria umbra si te-ai amagi cu privirea tulbure a unei blonde,beri blonde,decat sa mai privesti linia imaginara ce ti se asterne in fata.

Curios cum foametea e singura ce se inchina abundentei cornului Amaltheei,in timp ce toti din jur arunca resturi peste singura lor salvare de furia lui Chronos...