I-am zis La Revedere.Nu stiu daca a inteles gestul meu.Si eu mi-am privit sufletul contorsionandu-se in incercarea de a formula cuvintele atata timp.Sper ca pana la urma imi va intelege decizia,ca va intelege ce simt.
Propria mea Galatee masculina.Un chip frumos,sculptat,inzestrat cu atatea calitati pretioase.Cu toate astea,nu a reusit sa ma miste din starea mea de pietrificare,sa imi incalzeasca sangele pentru mai mult de o clipa.As vrea sa-l fac sa vada,sa mi se scrie pe fata din pistrui ca sunt fata-reptila,iar el e un Soare la care m-am incalzit dar in lipsa caruia nu am murit si asta a fost dureros.In lipsa lui eram in coma,precum un vampir in lipsa sangelui sau proaspat,cald,dulce.Iar coma asta de fapt e o stare ce mi-a devenit a doua natura.Tuturor le e frica de vampiri pentru ca se hrănesc cu energia lor dar eu l-am hipnotizat cu privirea,s-ar parea,a uitat ca-l voi goli...
Nu imi sta in fire sa cer fara sa dau inapoi,nu pot sa ma hrănesc din el fara sa il las sa se hraneasca din mine.Iar eu nu am ce-i oferi.Aşchii de greaţă imi alunecă prin vene,prefer sa rămân in coma decat sa il sfâşii pe el.Nu e nimic ce mi-ar placea mai mult decat sa ma las devorata,sa fiu degustata si topita de un soare,dar nu sunt capabila de un astfel de abandon in acest moment sau poate nu voi mai fi vreodata.
Iubirea e un cuvant prea mare pentru mine,ma copleseste.Am conjugat "a iubi" numai la singular pana acum,la persoana I,niciodata la plural,nu i-am stiut niciodata forma de masculin sau de persoana a 2 a.Acum ca am auzit-o m-a speriat si mai tare pentru ca am vazut ca am uitat sa il mai pronunt.
El mi-a intins mana si in palma ii era scris cuvantul.Eu m-am intors pe calcaie si am fugit.Fusesem prea des calcata in picioare ca sa nu ma sperii.Asa ca acum am calcat si eu in picioare acest cuvant,decat sa il pronunt fara sa il cred.Nu il mai cunosc si nu o sa ma prefac ca il inteleg.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment