Saturday, August 29, 2009

Samson, sburatorul

Terapie prin scris am tot facut aici.Eliberare de demoni prin scris.Un drog mai bun n-am gasit pana acum- orice alta forma de evadare imi accentueaza si mai tare introvertia, artificiile cele mai puternice au loc tot in interiorul meu, nu sunt vizibile ochiului omenesc, pe cand fiecare litera pe care o scriu e cea mai pura forma de evadare, eliberare in cel mai complet sens pe care-l stiu.Prin scris las gandurie sa devina, daca nu palpabile, macar vizibile si, astfel, nu le mai posedez, nici ele pe mine, devin ale foii sau ecranului.

Asa ca o sa incerc sa ma eliberez si de el, tot prin scris.Am facut-o si un pic mai jos, dar mai jos e mai degraba un oftat decat un strigat.Iar el e, sau a fost, mai degraba, un vuiet foarte puternic.El e Samson, asa-i voi spune de acum incolo.

De ce asa si nu Mihai sau Alex sau Andrei sau Ghita?Pentru ca in el se contureaza, pentru mine, personajul Vechiului Testament, cand il privesc cu ochii mintii.Povestea lui Samson si-a Dalilei, asa cum a ajuns sa sune in interpretarea mea proprie, in care s-a amestecat subtil interpretarea Reginei Spektor, in care s-a amestecat subtil gustul lui.Povestea originala mi-o amintesc doar in punctele esentiale.Pe scurt, cum forta lui Samon statea in par, iar Dalila a acceptat sa i-l taie, cu conditia ca niciun rau sa nu-i fie facut iubitului sau, iar el moare pana la urma, sfaramat odata cu temnita pe care-o darama.El este impersonarea lui Samson penrru mine.Cu parul lui lung, puternic, precum coama unui cal salbatic, corpul sau incordat, ferm, arcuit precum al unui leu, cu musculatura superba.Privesc oamenii ca pe niste statui in miscare, iar el e una din cele mai frumos sculptate, una din cele mai armonios cladite statui pe care mi-a fost dat s-o vad, ba chiar s-o ating.Ca orice alt barbat ce mi-a trecut prin minte de altfel.

In cantecul meu Samson si Dalila se intrepatrund.El e si una si alta, eu sunt omul din temnita si femeia din patul lui, in acelasi timp, femeia din cantecul Reginei "Samson came into my bed, told me that my hair is read, told me I am beautiful...".I-am permis sa se odihneasca in patul meu, in asternutul meu, l-am strans intre bratele mele goale cand mi-a zis ca nu poate dormi singur.L-am lasat sa-si verse veninul mintii intr-a mea de parca as fi fost doar o cupa dezgolita si nimic mai mult.L-am lasat sa ma domine, dar nu depre jocuri sexuale vorbesc aici, nu e cazul, ci despre o dominare mai profunda, mai subtila.Sa-mi spuna cat sunt de slaba, de pierduta, sa-mi spuna cat e de satul de lume.Am inghitit fara apa fiecare cuvant.L-am lasat sa isi frece de mintea mea ranile supuroase, fascinata sa vad cum sunt din nou pierduta in fata unui barbat a carui slabiciune e tocmai forta sa prea mare in comparatie cu experienta sa intr-a o controla.L-am lasat sa ma faca sa ma simt slaba si pierduta, sa ma faca sa vad cat de slaba si pierduta am fost pana atunci.Eram fascinata pentru ca altii nu reusesc in ani sa faca ce a facut el intr-o seara.Eram fascinata tocmai pentru ca ar avea puterea sa ma distruga, sa imi franga intre degete fundamentele fiintei intr-o clipa, mult mai repede decat a reusit cel dinaintea lui, singurul dinaintea lui care m-a mai fascinat in felul acesta.L-am lasat sa se hraneasca din mine, sa isi reverse preaplinul in mine, peste mine, fara sa-mi mai pese de durerea mea de cap, de durerile care mi le-a provocat, in mod voit, intr-un acces de sadism indelung inabusit.

Imi plac oamenii care incearca sa ma distruga, altfel nu i-as cauta, chiar daca in acest mod inconstient in care o fac, imi plac pentru ca am nevoie de astfel de distrugeri pentru a face loc sa ma recladesc.Iar el mi-a placut mai mult decat am putut suporta in seara aceea.M-a speriat din prima clipa in care mi-a vorbit, m-a speriat pentru ca nu intelegeam cum poate sa trezeasca asemenea magnetism in mine.Au trecut mai bine de doi ani de cand am simtit ultima oara ca se invarte lumea cu mine, independent de legile fizice cotidiene, mai pastram in minte doar o amintire vaga a ceea ce a fost, cum a fost.Stiu ca am repetat de zeci de ori in intermezzo-ul intalnirii noastre ca nu e bine, nu e bine deloc ce se intampla, tocmai pentru ca acea amintire, oricat de vaga, e un precedent atat de important incat mi-era greu sa accept repetarea istoriei.Ma simteam, realizez acum, fix cum s-ar simti un luptator batran inaintea marii sale reveniri in ring.M-am pregatit intens, mi-am antrenat mintea cu rigurozitate pentru acest moment, dar acum ca ma aflam in spatele cortinei, pe moment am fost cuprinsa de groaza ideii ca nu voi face fata.Suna a cliseu, dar exact asta e un cliseu-o situatie prea des repetata, prea des demonstrata.M-am luat la tranta si am fot purtata in corzi, ca sa duc cliseul pana la capat, insa am rezistat atacului sau salbatic.Nu voiam sa-l supun, voiam doar sa vad daca rezist."I'm still standing", expresie mai buna nu gasesc in romana pentru a exprima rezultatul.Si nu doar atat...

Nu, nu doar atat.Pentru ca intr-adevar am obtinut tot ceea ce imi propusesem.Pe moment, intr-adevar, nu intelegeam de ce ma bag in ceea ce ma bag, nu puteam sa-mi explic propriul comportament, inca nu ma cunosc inde-ajuns de bine incat sa ma inteleg, ce pot spune...Acum insa inteleg alegoria noptii.Inteleg o partea a rolului acestui personaj in acest capitol pe care l-am deschis odata cu intrarea lui in pagina.Voi gasi multe alte intelesuri, o stiu, cu fiecare revenire pe care o voi face asupra intamplarii in minte.Inteleg de ce conteaza atat de mult pentru mine, de ce imi rascolesc in mod repetat gandurile cautandu-l.Inteleg mai bine de ce l-am cautat in mod repetat, de ce i-am strigat numele in mod repetat.Inteleg de ce a durut atat de tare sa dispara, sa nu il mai pot vedea desi priveam fix spre el, desi m-am incapatanat sa-l privesc din nou, din nou, din nou.Doar ca la lumina zilei, in afara asternutului in care si-a incercat forta, in care mi-a testat capacitatea de a rezista, nu am cum sa il vad.El e o metafora frumoasa, o sculptura frumoasa ce-l intruchipeaza pe Samson, temnita, Dalila, un pasaj din trecutul meu.Cand se dezbraca de toate aceste invelisuri fine, devine o piatra uscativa si nimic mai mult in ochii mei.
Poate de-asta imi si pastreaza ochelarii de soare.

Asa ca eu poate sunt copilul speriat si ratacit.dar sunt mai mult de atat.El e lupul de stepa pe care l-am vazut dormind in camera mea, e si omul spre care mergeam cu trenul si nu voiam sa intarzii nici 5 minute in vis, e si Samson, si Dalila, pentru un a fost si temnita mea, e chiar mai mult.El e si omul din masca, si masca.Mi-e greu sa-i separ, de-asta am regretat atat existenta mastii.Dupa seara aceea nu am mai reusit sa-l separ de masca, nu am mai reusit sa privesc acelasi om, cel langa care am dormit, caruia i-am permis sa ma tortureze.As fi vrut sa imi spuna langa cine a dormit in seara aceea.Dar sburatorul...Sboara?



5 comments:

Anonymous said...

Cata putere in spatele acestor cuvinte.. ai disecat indeajuns de bine trairile incat sa poata intelege si cineva din afara (mai ales daca se poate raporta la o situatie asemanatoare).
Il vei mai lasa sa zboare.. spre tine?

Zaha-not suga',nor zaha(r) said...

Multumesc mult pentru apreciere, ma bucur sa vad ca reusesc ceea mi-am propus mereu sa fac prin scris.

Daca il las sa zboare spre mine?Il las sa zboare, cred ca e de ajuns.Directia oricum numai el o poate alege, doar e sburatorul nu avion teleghidat :) Intrebarea mea acum e mai degraba daca vreau sa zboare spre mine, inca incerc sa gasesc un raspuns la asta.

georgiana said...

stef..intodeauna voi aprecia modul in care scrii, arca are o farama de mister si de cunoastere pana la sfarsit, iar la sfarsit esti la fel de naucit ca la inceput...nu poti fii indiferent cuvintelor asternute de tine, misca si cel mai nesimtitor om...
nu stiu in ce masura as numi-o terapie prin scris, cat exteriorizarea eului tau....a trairilor care poate iti e mai greu sa le trasnpui in comunicarea verbala, datorita superficialitatii societatii actuale incapabila de a interpreta si a gasi sensuri profunde in cotidian.

Zaha-not suga',nor zaha(r) said...

G., vorbesti desuperficialitate si contraexemplu esti chiar tu...te subestimezi, draga colega, te subestimezi si nedreptatesti

georgiana said...

momentan, folosesc subestimarea ca pe o metoda de stimulare a cunoasterii..I know thay I know nothing, like Socrate sais si de aceea caut sa ma imbunatatesc pe mine personal cu fiecare zi ce trece. cu timpul subestimarea asta se va transforma intr'o siguranta bine fundamentata! :D